Gări regale

Gările regale au fost construite de Direcţia Generală C.F.R. în perioada 1876-1940 în scopul primirilor sau plecărilor familiei regale, ale şefilor de stat sau de guvern, demnitarilor etc.

Ansamblul Gării Sinaia (PH-II-a-A-16673)

Prima gară regală Sinaia (PH-II-a-A-16673.01)

Prima gară regală din Sinaia a fost construită în anul 1886 și funcţionat ca atare până în 1940. Ridicată din cărămidă tencuită, era constituită dintr-o sală mare cu acces dinspre oraș și către peronul liniei I a stației. Clădirea reprezintă o construcţie monumentală alcătuită dintr-un corp central, cu etaj, şi două aripi laterale simetrice, realizate în regim parter, ce cuprindeau şi primul „salon princiar”, folosit pentru primirea regelui şi a oaspeţilor săi.

Gara a funcționat până în anul 1940, iar ulterior în perioada 1941 – 1945 a fost utilizată ca sală de primire a răniților de pe front. După 1948, a căpătat diverse alte destinaţii, precum: club muncitoresc, sală de spectacole, restaurant, discotecă, atelier de tâmplărie, bibliotecă. În prezent, are funcția de spaţiu muzeal interactiv dedicat căilor ferate.

A doua gară regală Sinaia (PH-II-a-A-16673.02)

A doua gară regală a fost construită de Direcția Generală C.F.R., în perioada 1937 – 1938, prin Serviciul Arhitectură condus de Duiliu Marcu, fiind amplasată în vecinătatea gării existente și având scopul de a o înlocui. Clădirea este compusă din corpul principal și un mic corp de gardă, legătura dintre acestea fiind realizată printr-un portic de 80 metri lungime cu arcade în plin cintru. Pavilionul regal are o suprafață de 300 metri pătrați și este format dintr-un salon de recepții, salonul regelui și cel al aghiotanților, toalete etc.

În exterior, construcția este realizată din piatră, iar în interior din cărămidă. Planșeele sunt din beton armat, tâmplăria este realizată din lemn de stejar cu porți metalice, acoperișul fiind acoperit cu țiglă. Sala de recepție prezintă pardoseală de marmură, sala regelui, mochetă, iar celelalte încăperi, pardoseală din dale de piatră. Sala regelui conține lambriuri din lemn de stejar. În apropierea gării a fost construită remiza pentru trenurile regale, realizată din cadre de beton armat și pereți din cărămidă, cu o suprafață de 670 metri pătrați. Aici se află marea sală a locomotivelor, un atelier de reparații și un depou. Ansamblul gării este completat cu ziduri de susținere, arcade, porticuri și pergole.

Gara Curtea de Argeş (AG-II-m-A-13627)

Construită la solicitarea regelui Carol I, gara din Curtea de Argeș a fost inaugurată în noiembrie 1898, când a fost dată în folosinţă și calea ferată Piteşti – Curtea de Argeş. Planurile gării i-au aparţinut arhitectului francez André Lecomte du Noüy, cel care restaurase şi Mănăstirea Curtea de Argeş. Parlamentul României a aprobat în 1885 construirea a nouă linii de cale ferată în ţară, printre care şi cea care urma să lege Piteştiul de Curtea de Argeş. Materializarea proiectului a suferit însă întârzieri din cauza lipsei finanţării. Decretul Regal nr. 1050/29 martie 1895 a declarat însă gara proiect de utilitate publică, în consecință construcţia acesteia s-a finalizat în mai puţin de un an. Lucrările au fost executate de arhitectul italian Giulio Magni, alături de inginerul român Elie Radu.

Arhitectura gării prezintă elemente de factură neoromânească. Decorațiile exterioare au fost realizate cu brâuri de ceramică smălțuită executate de meșteri italieni, iar ancadramentele ușilor și ferestrelor, de asemenea, din cărămidă smălțuită. Pentru învelitoarea acoperișului s-au folosit solzi de ardezie. În prezent, se află în proces de restaurare care se preconizează a se încheia în primăvara anului 2022.

Gara regală Cotroceni

Gara Cotroceni reprezintă prima gară regală. A fost construită în anul 1876 și a funcționat până în 1940, fiind desființată între 1960 – 1961, odată cu dispariția căii ferate București Nord – București Filaret.

Gara regală București Băneasa

Gara regală București Băneasaa fost construită între 1937 – 1938, conform planurilor arhitectului Duiliu Marcu, în aceeași perioadă cu cea de-a doua gară regală Sinaia. Prezintă un caracter monumental, fiind suma unor elemente de compoziție clasicizante asociate cu unele moderne. Esplanada care leagă gara de șosea a fost proiectată pentru a facilita alinierea trupelor și dezvoltarea cortegiilor. Gara este realizată dintr-un corp principal la care se adaugă un peron parțial acoperit pe o lungime de 70 metri, peron rezervat gării de onoare. Corpul principal are o suprafață de 280 metri pătrați și cuprinde săli destinate regelui, precum și o sală de recepție. Corpului principal i se adaugă un hol de trecere, un salon particular cu toalete, un salon pentru aghiotanți și o garderobă.

Construcția este realizată din cadre de beton armat, iar fațadele sunt placate cu travertin din România. Pardoseala este din marmură roz de Rușchița și marmura neagră din Belgia, în holuri. Acoperișul terasă prezintă scurgeri interioare pentru evacuarea apelor. Ușile și ferestrele sunt confecționate din metal placat cu oțel inoxidabil. Holul regal și salonul de recepție conțin lambriuri din lemn de trandafir, iar salonul regelui, lambriuri din lemn de nuc.